DISCLAIMER. DE FRICĂ.
În articolul ăsta despre votul diferențiat îți propun un demers teoretic în care pun o problemă și schițez soluții teoretice, cu maximum de sinceritate de care sunt eu în stare. Și îți zic de-acum: nu sunt idei prea convenționale!
MERGI DIRECT LA SECȚIUNEA VOTUL DIFERENȚIAT
Dar e super-important să fim sinceri cu noi înșine și să avem curajul să formulăm ideile până la capăt, să nu ne oprim la ”vai, îți dai seama ce-ar însemna asta” și la ”vai, nu cred că societatea ar accepta”! Hai să urmărim ideea, să nu sărim direct la analize docte, bibliografii stufoase și referințe culturale prin care să ne dăm deștepți! Hai să lăsăm puțin cărțile deoparte și să urmărim ideea, ok?
Ce vezi aici e un eseu, o încercare. Așa știu eu să scriu, așa mă exprim eu. Dacă aș fi scris un roman de ficțiune pe subiectul ăsta, nimeni n-ar fi comentat că e scandalos și machiavelic, era ”foarte creativ” și ”distopic”, poate se făcea și un episod din Black Mirror după el. Dar uite că nu sunt eu atât de talentat și de disciplinat să scriu romane! Abia am făcut un site și acum mă străduiesc să țin un blog pe el. It is what it is!
A cui e ideea de vot diferențiat
Ideea mea e originală doar în sensul că n-am furat-o de undeva, dar nu e nemaiauzită și nemaivăzută, că nimic nu e nou sub soare. Pur și simplu, aici m-a dus formula ”avem o problemă, căutăm o soluție”! Cred (și chiar sper) că textul ăsta o să scoată din sărite o mulțime de oameni. M-am documentat nițel pe subiect, de-asta și scriu ditai disclaimerul aici, de frică să nu fiu târât prin tribunale și prin secții de poliție! Nu-mi spuneți să am încredere în Stat și-n Justiție, că n-am!
Deci, hai să facem așa: eu aștern ideea, voi urmăriți pașii mei și ziceți dacă și pașii voștri pică pe aceleași urme, ok? Să mergem oriunde ne duce sinceritatea! Hai să think outside the box!
De-aici aș sări direct la subiect, dar trebuie să explic totuși cum am ajuns aici. Plus că vreau să mă pun la adăpost pentru când o să înceapă oamenii să-mi arunce în față speculații și idei scoase din context, iar eu să pot să le zic ”n-ai înțeles fiindcă n-ai citit tot!”. Oricum, poți să scrolezi sau să sari direct acolo.
Problema?
La fiecare tur de alegeri apare în spațiul public nemulțumirea că iar au votat unii care ”nu sunt suficient de informați”, dar știi bine că între patru pereți zicem ”iar au votat toți tâmpiții”! Fii sincer(ă), că doar ești pe sinceritate.ro! Toți zicem așa. Și eu zic așa. Când nu ne aude nimeni, avem aceleași discuții între noi, că ”ăia” nu știu ce votează, că n-au discernământ, că sunt manipulați șamd. Și nemulțumirile astea trec repede la furie, la jigniri, la ură. Și de la ură, greu se mai întoarce cineva la toleranță măcar, că de fraternitate nici n-are rost să vorbesc fără să par ultra-naiv (cum și sunt de fapt).
Sigur, în public fiecare o dăm politically correct, pe Facebook spunem că au și ei dreptul la opinie, că au și ei dreptul la vot, dar când vine rezultatul alegerilor le umplem frigiderul. Ba că l-au băgat pe Călin Georgescu în turul doi, ba că au facut PSD-ul iar majoritar în Parlament, ba că ăia l-au pus pe retardatul de Trump în capul celei mai puternice țări de pe planetă. Asta în timp ce puținele forțe politice mai educate abia dacă prind loc în Parlament, dacă prind. Este oare democrația un sistem falimentar? Eu zic că nu, dar niște modificări trebuie făcute. Ca punct de plecare, aș formula așa:
PROBLEMA: În procesul electoral actual, numărul mare de alegători incompetenți influențează excesiv rezultatul alegerilor.
Ca să răspund problemei, mai sunt unele lucruri de luat în considerare.
CÂTEVA PREMISE ȘI OBSERVAȚII
înainte să vorbim despre votul diferențiat
1: Din păcate, oamenii sunt ușor de păcălit.
De ce sunt ușor de păcălit? E mult de vorbit aici, dar pe scurt, noi, oamenii, suntem ușor de păcălit pentru că trăim de fapt în povești. Fiecare om trăiește în propria lui poveste, creată de propria lui minte. Iar poveștile astea trebuie să fie simple, ca să poată fi gestionate ușor. Și oamenii încep să vrea mereu ”varianta simplă” la orice, vor totul pe scurt, nu vor să stea ei să facă analizeze și să ia tot timpul decizii, că e foarte stresant!
Chiar dacă lucrurile nu sunt mereu simple (că nu sunt), oamenii tot le vor simple! Și degeaba le spui tu să se informeze, că informațiile sunt complicate. Așa că ei îl iau repede în brațe pe candidatul care le dă totul simplificat: uite dușmanii, uite adversarii, noi suntem eroii! Adică folosesc scurtături.
Iar după ce au fost păcăliți, intervine orgoliul lor, care îi împiedică să-și recunoască greșeala.
2. Oamenii abia așteaptă să delege
Nu doar când vine vorba de vot, ci în general, în toate aspectele vieții lor, oamenii fug cât pot de propria lor libertate! Când e vorba de democrație, delegarea asta nu e rea în fond, că e însuși principiul democrației, nu? Numai că unii delegă prea devreme, nu verifică mai nimic, ”se predau” foarte repede, își declară susținerea pentru un lider și gata, merg cu el până în pânzele albe! De-asta au succes în politică oamenii cei mai periculoși, cei cu alură de tătuc, de lider providențial și total. Un mesia de-ăsta pare pregătit să facă el tot, parcă nici Guvern nu-i mai trebuie, nici Parlament, nici partid, nimic!
3. Oamenii se simt datori cu o opinie
Democrația le cere oamenilor să-și dea cu părerea, să aleagă, nu-i întreabă dacă știu ceva despre subiect dau dacă îi interesează (vezi cazul cu referendumul pentru familie). Și oamenii nu mereu au o părere pe un subiect, așa că vin repede cu o opinie, culeasă la întâmplare produsă pe loc, ca să nu se facă de râs. Greșeala e a cui întreabă, în primul rând.
4. O alegere pe care ești pus să ți-o aperi devine o convingere
Ce a o pornit ca o preferință superficială și spontană, imediat ce ai intrat într-o discuție devine parte din identitatea ta, nu mai reușești s-o lași deoparte. De-asta nu funcționează dezbaterile, că doar polarizează oamenii, nimeni nu-și schimbă părerea de fapt într-o dezbatere, doar și-o consolidează.
5. Polarizarea e o tendință la nivel mondial
Cu aportul masiv al Social Media, oamenii secolului 21 se separă acum singuri și repede, se închid în bule, straturi și anturaje. Bine, asta nu e nou, oamenii s-au asociat și s-au polarizat dintotdeauna, dar în contextul vremurilor lor. Așa că ajungeau în grupuri, facțiuni, triburi, bresle, oști, culte etc, eventual formau alte comunități, caste sau alte entități colective. Important e că polarizarea nu o să dispară.
6. Algoritmii sunt și vor fi folosiți pentru manipulare
Algoritmii ăștia ”știu” să exploateze mase de oameni neinformați într-o direcție sau alta, călcând niște pedale precum naționalismul, revolta anti-sistem sau euroscepticismul. Algoritmi care l-au ajutat consistent pe Călin Georgescu să primească peste două milioane de voturi și să intre-n turul doi. Și la cine prind algoritmii ăștia? La votanții cei mai neinformați și cei mai impusivi. Îmi pare rău, dar cam așa e! Și aici există statistici care spun asta, nu e vreo speculație de-a mea. S-a publicat structura electoratului care l-a votat, se vede acolo.
7. Nimănui nu-i folosește un vot incompetent
Nici măcar incompetentului nu-i convine, de fapt, să fie condus de oameni incompetenți. Oamenii incapabili să ia decizii complexe nu au nimic de câștigat dacă sunt conduși de alți oameni incapabili să ia decizii complexe și informate! Pierdem cu toții. Pilotul unui avion nu cere pasagerilor să aleagă ei prin vot cu ce viteză vor să aterizeze avionul și la ce altitudine să fie deschis trenul de aterizare.
8. Majoritatea nu poate decide orice!
Conceptul ăsta poartă deja numele de tirania majorității și s-a scris mult despre asta (îmi pare rău dacă fac pe deșteptul). Faptul că o idee are susținerea majorității nu o face justificată, pentru că majoritatea poate greși, sau poate decide împotriva minorității. De-asta există drepturi fundamentale, care nu pot fi încălcate doar pentru că există o majoritate care cere această încălcare. Dar ce drepturi sunt considerate fundamentale în democrația actuală? Și cum ajung niște drepturi să fie considerate fundamentale? Cine și cum face lista asta?
9. Democrația nu e perfectă, dar e perfectibilă
Sistemul democratic trebuie lăsat să evolueze. La democrația pe care o cunoaștem azi nu s-a ajuns peste noapte, este un sistem de guvernământ care a evoluat în câteva mii de ani și s-a impus la nivel global abia în ultima sută de ani (acolo unde s-a impus). De ce am hotărât că democrația nu poate să mai evolueze? (În afară de o uriașă aroganță, desigur!) Cu ce autoritate am hotărât noi că asta e varianta ultimă și perfectă a democrației? Și, dacă e perfectă, de ce suntem atât de nemulțumiți de funcționarea ei?
Fără să intru în detalii, amintesc doar că democrația în prima ei formă, cea din Grecia antică, admitea sclavi, adică oameni lipsiți de orice drept cetățenesc, iar femeile nu votau, lucruri care azi sunt total inadmisibile. De fapt, a mai durat peste două mii de ani ani până femeile au primit drept de vot în democrație. Ce se întâmpla dacă acum 100 de ani nu mai lăsam democrația să evolueze și o declaram ”în forma ei desăvârșită”?
Eu zic să acționăm în virtutea principiului care ne-a permis să evoluăm și să ajungem aici: democrația nu e perfectă, dar e perfectibiliă. Democrația are multe forme concrete, și încă și mai multe forme teoretice. Una dintre ele o s-o conturez mai jos.
Bun, și ce e de făcut? Păi să o luăm logic și fără prejudecăți, de la zero.
Strict teoretic, cum s-ar rezolva problema?
Văd trei direcții aici:
- Să educăm oamenii. Păi nu-i educăm deja? Asta tot încercăm să facem, ca societate, dintotdeauna, nu? În fiecare an și-n fiecare mandat ne-am bătut cu cărămida-n piept că ”educația”. Și chiar dacă, prin minune, găsim noi brusc formula ideală a educației, rezultatele ne vin abia după câteva generații.
- Să limităm cumva influența oamenilor care votează neinformat. Dar cum? Cred că am o soluție mai jos.
- Să facem apel la dialog, ca să reducem prăpastia dintre bule și să-i informăm mai bine pe oamenii insuficient informați.
Dialog? Sună frumos, dar hai să nu ne punem prea mari speranțe în dialog!
Știți refrenele cu ”ne-am săturat de partide” și cu ”toți politicenii sunt la fel”? Îi vezi prin comentariile de pe Facebook. Ei, oamenii ăia nu vor democrație și pluripartidism, vor direct dictator! Și cam asta au și votat, când au avut ocazia. Ce să le explici lor?
Ok, să presupunem (în mod ultra-naiv) că îi aduci la ”masa dialogului”. Ce le zici, concret? Crezi că e ceva ce ei nu știu, ceva ce le-a scăpat? Oamenii ăștia au deja acces la toate informațiile din lume, ca și tine. Au fost și pe la școală, au stat în bancă la orele de istorie, plus că au văzut filme, au văzut știri… Și concluzia lor e ”nu mai vrem partide”! Poftim! Ia, zi-le tu ceva convingător!
Nu cu lipsa lor de informații te lupți, ci cu opțiunea lor, cu concluziile lor! Te lupți cu însuși modul în care văd ei viața! Sincer, nici măcar nu sunt sigur că ai dreptul moral să încerci să schimbi felul cum vede cineva viața! ”Sigur, dar realitatea e că…” Care realitate? Nu e destul de clar că ne uităm la același lucru și vedem lucruri diferite? Să recunoaștem că realitatea nu e realitatea, realitatea e relația ta cu realitatea. Am vorbit puțin despre asta aici, dar înainte mea vorbiseră deja mulți oameni mult mai deștepți ca mine.
Bun, și atunci, ce facem? Renunțăm la democrație? Evident că nu! Dar sistemul de vot poate fi perfecționat, poate fi adaptat ca să răspundă mai bine nevoilor actuale. Haideți să explorăm modelul teoretic numit
VOTUL DIFERENȚIAT
Adică toată lumea votează, dar voturile nu au aceeași valoare.
În acest model teoretic, votul este în continuare universal, direct, liber exprimat și secret, însă nu mai este și egal. Cetățenii participă în ponderi diferite la actul democratic, în funcție de competența lor. Votul este diferențiat pe criteriul competenței.
Competența asta se testează printr-un examen, pe care, dacă îl promovezi, obții o carte de alegător. E asemenea examenului pentru permisul auto, cu diferența că și dacă nu iei examenul tot ai dreptul să votezi, doar că votul tău valorează mai puțin.
Cu acest carnet de alegător te prezinți la secția de votare și primești un buletin de vot corespunzător, adică un buletin de vot cu un număr prestabilit de puncte de vot pe el.
Am schițat trei categorii de votanți:
- VOTANT PRIMAR. Din oficiu, votul tău valorează un punct de vot. Nu dai deloc examenul pentru carnet de alegător, sau îl dai și-l pici, rămâi cu acest vot ”din oficiu”, votul primar. Adică fix ca acum.
- VOTANT CALIFICAT. Dai examenul pentru carnetul de alegător, răspunzi la întrebări legate de împărțirea puterilor în stat, de economie, politică externă, politici publice etc. Dacă-l iei, obții carnetul de alegător și votul tău valorează două puncte de vot. Examentul îl susții din nou la fiecare cinci ani.
Doar cu aceste două categorii, deja este suficient ca să înclini decisiv balanța votului într-o direcție mai smart. Dar ar putea să existe și o treia categorie,
- VOTANT EXPERT. Cei care au obținut deja carnetul de alegător pot să susțină un al doilea examen, mult mai dificil, pentru titlul de Votant Expert. În examenul ăsta trebuie să dovedești că știi serios istorie, politică globală, economie, drept, administrație publică și alte câteva, iar votul tău ajunge să valoreze trei puncte de vot. Examenul pentru categoria de Votant Expert trebuie să fie atât de dificil încât să fie pe profilul unui profesor universitar, iar numărul celor care îl obțin să fie limitat prin lege la, să zicem, 5% din alegători.
Modelul teoretic al votului diferențiat poate fi ajustat în multe feluri. De exemplu, o variantă mai moderată ar fi cu diferențe mai mici între ponderea voturilor:
Votul diferențiat, varianta moderată:
- Votant primar: 3 puncte de vot
- Votant calificat: 5 puncte de vot
- Votant expert: 7 puncte de vot
E un model teoretic, nu-mi săriți în cap! Sau săriți-mi, faceți cum vreți, dar încercați să luați în seama și ideea, nu doar cât de revoltător vi se pare vouă! Nu vă opriți la primul mod în care mă puteți contrazice, mai uitați-vă și la ce spun! Și eu pot să atac absolut tot ce-am zis aici, și am făcut deja asta de 1000 de ori, ca un overthinker patologic ce sunt!
În mod concret, în România actuală (și în toate țările cu regim democratic, cred), nu se poate implementa votul diferențiat fără să fie regândit și restructurat întregul sistem electoral. Votul egal cred că e trecut și în Constituția noastră (și-n actele fundamentale ale altor state), iar Constituția se schimbă greu, se face referendum, chestii.
Să insiști că toată lumea se pricepe în aceeași măsură la treburile statului e o ipocrizie uriașă, nimeni nu crede de fapt așa ceva!
În niciun domeniu nu suntem toți la fel de competenți, de ce să pretindem că politica e o excepție?
Eu aș argumenta că o altă trăsătură a votului egal este că duce la situații absurde, nedrepte și potențial catastrofale. Sistemul de vot democratic trebuie revizuit, în toate țările, până nu e prea târziu! Altfel, nimic nu va opri accesul la putere al oamenilor iresponsabili, cât timp le-ai pus rețeta în mână.
Concret, cum s-ar implementa asta?
Greu. Foarte greu. Fără să intru în detalii, zic doar că ar trebui modificate Legea Electorală și Constituția României, care la Articolul 62 zice așa:
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale.
Trebuie să ne hotărâm: ori lăsăm democrația să evolueze și îi perfecționăm sistemul electoral, ori ținem cu dinții de principiile prin care deciziile le iau incompetenții și riscăm să murim toți fiindcă ”așa e-n democrație”!
Cât de sincer ți s-a părut articolul?
