”Îmi apăr țara” zice imbecilul suveranist care luase la bătaie un biet livrator de mâncare din București, fix înainte să vrea la mami!
Eu vă rog pe toți, fără pic de demagogie:
IA NU VĂ MAI IUBIȚI ȚARA!
Nu spun asta pentru că sună bine în contextul ăsta. Explic și argumentez oricui are răbdare că dragostea de țară e un căcat! E doar un pretext pentru ură. Chiar vorbesc cât se poate de serios, și o tot spun în stânga și-n dreapta de ceva vreme: ia nu vă mai iubiți țara!
Și nu mai fi așa mândru că ești român! Că nu-i vreun rahat special să fii român, sau orice altă nație. Și obișnuiește-te să nu fii așa special. Ești doar om ca toți oamenii, nu ai vreo super-putere că ești român. Orice au făcut strămoșii tăi, orice calități sau realizări au avut ei, nu ți se transferă ție. Deloc.
Și nu-ți mai apăra țara de nimic, cel puțin până vine vreo armată străină cu tancurile peste noi! Nu mai iubi nimic la comandă și nu mai urî pe nimeni la comandă!
Știu că simți nevoia să iubești. Ești om, să iubești e cât se poate de natural, ai această afecțiune în tine care are nevoie de o țintă, de un obiect în raport cu care să se manifeste. E sublim să iubești! Dar nu iubi țara, steagul sau imnul! Nu-ți lega afecțiunea de concepte abstracte definite de alții și alese pentru tine, special ca să le adori și să lupți pentru ele!
Fii rezervat când ți se spune ce să iubești!
Și nu-ți lăsa orgoliul să se amestece cu iubirea! Că orgoliul rănit se tranformă în resentiment și-n ură. Dacă te respinge cineva fiindcă ești român sau dacă te simți complexat și umilit, asta n-are de-a face cu dragostea. Adică bărbatul care ucide din gelozie e criminal, dar românul care ucide din dragoste de țară e patriot? Hai sictir!
Și nu fi ipocrit! Recunoaște că iubirea asta de țară o folosești doar ca să urăști! În numele iubirii de țară urăști imigranții, țările vecine, europenismul și morțiimăsismul. Greșesc? Hai, zi pe bune la ce folosești tu iubirea de țară, chiar te rog! Zi un context în care iubirea ta de țară te-a condus la altceva decât la conflict și la ură!
Exact: nu-ți mai iubi țara!
Dar mai rămâne ceva de iubit? Sigur că da: iubește oamenii! Dar iubește TOȚI oamenii! Iubește și animalele! Iubește primăvara, curcubeul și muzica instrumentală. Dar nu-ți iubi țara! Țara nu e de iubit, e de respectat.
