Când cineva îți cere părerea despre ceva, nu improviza o întreagă expertiză ad hoc! Omul ți-a cerut doar o părere personală, nu te apuca să-i faci tu o analiză de piață sau de gust, să anticipezi ce-o să zică oamenii despre respectivul obiect și cum o să reacționeze Europa de Est la respectivul subiect. Nu turna sfaturi necerute, că nu ești nici calificat, plus că nu asta ți-a cerut omul!
Să zicem că treci încet cu mașina pe stradă și saluți un vecin care tocmai vopsește gardul, în roșu. El îți răspunde la salut și te întreabă și dacă îți place cum vopsește gardul.
Tu ce faci?
Când ți se cere o părere? Te oprești, tragi mașina pe dreapta, cobori, îți pui ochelarii, scoți un carnețel și începi ancheta: citești etichetele de pe cutiile de vopsea, îl întrebi ce pensule folosește, faci poze în detaliu. Fără să te uiți la el, îi pui întrebări inchizitoriale: ”De ce ai ales culoarea roșie?” ”Mhm. Ce mesaj vrei să transmiți?” ”Ești conștient că oamenii vor considera că ești o persoană violentă?”
Apoi intri în curtea lui și îi spui că panseluțele din ghivecele de pe prispă aduc ghinion și că polenul de la crizanteme inhibă menstruația. Apoi intri încălțat în casă și îi spui că movul de pe pereții din living dă insomnii și stare de anxietate la preșcolari. Că fainanța bleu din baie este odioasă, că te dor ochii de la ea și că în Franța culoarea asta e interzisă de ani buni.
După toate astea, te așezi în fața lui, îl privești în ochi, oftezi adânc și îi spui: ”Vecine, nu te supăra, dar timpul meu e limitat! Am și eu familie, copii… Era serbarea lu fi-mea azi, m-a rugat tot anul să vin la serbarea ei, știi cât de importantă e pentru un copil de șase ani? Acuma plânge-n hohote, mititica de ea, că n-a venit tati la serbare! Asta e, vecine, va trebui să înveți să te mai descurci și singur, nu poți să te bazezi mereu pe mine!”
Asta când puteai să răspunzi simplu ”Da, e ok gardul” și să treci mai departe.
Cât de sincer ți s-a părut acest articol?
