De ce Federația Statelor Europene? În momentul ăsta, poziția SUA în ce privește securitatea statelor europene e cât se poate de clară, de fățișă și de tranșantă: nu le pasă! Și era foarte clar și dinainte, dar nu pentru toată lumea, așa că a zis-o Trump pe șleau, cu exprimarea lui de puțoi privilegiat și capricios, ca să spulbere orice urmă de ambiguitate: ”We have a big, beautiful ocean as separation”! E suficient de clar?
Nuanțe, obiecții, ceva?
Ai putea să zici că asta e doar de administrația Trump, nu de SUA în general, că SUA nu sunt totuna cu Donald Trump. Ok, există ceva dreptate aici, doar că NU e genul de dreptate care să schimbe cu adevărat situația, și uite de ce:
În primul rând, pentru următorii patru ani, politica SUA este politica lui Trump! Iar Trump face toate eforturile pentru a-și mulțumi electoratul lui, electoratul ăla plin de ură, ahtiat după privilegii față de celelalte națiuni și însetat de sânge și de linșaj (știu… dar sunt supărat; și nu e chiar greșit, e doar exagerat). Nu discut aici de ce e așa, nici dacă e numai ”la ei” și nici alte nuanțe (vezi, totuși, și articolul ăsta despre extremism), încerc să mă rezum la fapte și la statistici: majoritatea americanilor, adică 50+1% din ei, îl susțin pe Donald Trump, vor politica lui de privilegii, insistă să aibă arme automate acasă și l-au ales pe dement ca să facă fix ce face el acum!
Așadar, cel puțin patru ani de-aici încolo, asta va fi politica SUA. Acuma, ce să facă toți oamenii planetei în ăștia patru ani? Să accepte orice și să aștepre resemnați să treacă mandatul lui Trump? Să nu mai trăiască? La nivel de state, ce-o să se întâmple? Ucraina se lasă dezmembrată? Flancul estic al NATO este lăsat fără apărare? Cine urmează să aibă soarta Ucrainei, Moldova? România? Polonia?
Apoi, să ne uităm și la ce zice Trump aici, să nu ne oprim la ”vai, ce jigodie e ăsta”! Că tâmpitul spune foarte clar ce-l nemulțumește: costurile. Pe scurt, SUA s-au hotărât că plătesc prea mult pentru securitatea Europei. Asta nu e de ignorat! Lasă deoparte că nu ne convine nouă situația, și lasă și naivitățile alea, că ”ce înseamnă prea mult”, că ”viața omului nu are preț” și că ”libertatea și mai prețioasă ca viața”! Astea sună frumos, dar cu americanii e vorba de costuri. Și cu oamenii în general, dar cu americanii în special.
Securitatea Europei cam e la cheremul unora de peste Oceanul Atlantic, iar asta pur și simplu nu e ok pentru noi. Că noi stăm gard în gard cu balaurul, dar trebuie să sunăm din fluier ca să vină ăia de peste mări și țări ca să ne apere. Și vin dacă au chef. Și tocmai ne-au anunțat că nu mai au chef. Și a auzit și balaurul asta.
Ce am putea face noi, europenii?
Păi e destul de simplu: Europa trebuie să se apere singură! Mai exact, să ARATE că se poate apăra singură. Nu zic că Europa trebuie să și pornească la luptă împotriva rușilor, nu de război deschis vorbesc, ci de acel show de forțe care descurajează, să preluăm rolul de bau-bau al SUA. Europa trebuie să să formeze o armată europeană, care să facă pentru noi ce face NATO pentru noi.
Dar, ca să existe Armata Federală Europeană, e necesar să existe o entitate statală pe care ea să o servească, o organizație de tip statal. Asta înseamnă că statele Europei trebuie să formeze o federație.
În Federația Statelor Europene, sau ”Statele Unite ale Europei” dacă preferi, lucrurile ar putea rămâne cam ca acum, în cea mai mare parte a lor. Fiecare țară ar avea în continuare Parlament, Guvern și Justiție proprii, dar ar mai apărea și autoritatea federală, cu Guvernul Federal și tot ce mai trebuie. Armata Federală Europeană ar fi subordonată Guvernului Federal.
Cum facem să avem o armată europeană?
Păi, din fericire nu plecăm de la zero! Ce bine că există deja Uniunea Europeană, care are instituții precum:
- Comisia Europeană (executivul UE, propune și implementează legislația)
- Consiliul Uniunii Europene (reprezintă guvernele statelor membre, adoptă legi împreună cu Parlamentul European)
- Parlamentul European (o parte a legislativului UE, alături de Consiliu)
- Consiliul European (șefii de stat și de guvern ai UE, stabilește direcțiile politice majore)
Practic, primii pași sunt făcuți deja! Despre următorii, l-am tras de limbă pe fratele meu AI și mi-a zis așa:
Să creăm Federația Statelor Europene ar presupune:
- Modificarea tratatelor UE → Revizuirea Tratatului de la Lisabona și adoptarea unei Constituții Europene care să transforme Uniunea într-un stat federal.
- Transfer de suveranitate → Statele membre ar trebui să renunțe la anumite competențe naționale în favoarea unui guvern federal european.
- Crearea unui Guvern Federal European → Cu un președinte ales direct și un parlament cu puteri legislative depline.
- Unificarea politicii fiscale și bugetare → Crearea unui buget federal unic și a unui impozit european.
- Integrarea totală a politicii externe → Un singur minister de externe și o politică diplomatică unificată.
Ce ar presupune crearea Armatei Federale Europene:
- Unificarea forțelor armate ale statelor membre → Transferarea treptată a armatelor naționale sub un Comandament Militar European Unic.
- Crearea unui Buget Militar European → Finanțat din contribuțiile statelor și bugetul federal.
- Înființarea unui Stat Major Unic → Coordonat de un ministru al apărării european.
- Integrarea tehnologică și logistică → Standarde unice pentru echipamente și infrastructură militară.
- Reformarea NATO → Definirea relației dintre noua armată europeană și alianța NATO.
Eu zic să sună bine. Dar are oare omenirea maturitatea să facă asta?
Putem ”readuce echilibrul în Forță” alegând cu inteligență și solidaritate, măcar de data asta? Sau ne ducem cu toții pe tobogan, pentru că suntem prea orgolioși să recunoaștem că avem nevoie de o schimbare?
La nivel de state, o să reușim oare să facem un joc de echipă, sau încercăm să ne descurcăm fiecare pentru el, cu speranța ticăloasă că reușim să ne pierdem în mulțime și că tăvălugul abuzului o să-i ia pe alții înaintea noastră?
Nici nu încerc un răspuns.
Cât de sincer ți s-a părut acest articol?
